
Ce vede embriologul atunci când privește embrionul dumneavoastră?
Pentru viitorii părinți, fotografia primită din laborator poate părea doar un mic cerc cu structuri greu de înțeles în interior. Pentru embriolog, însă, aceeași imagine poate spune mult mai multe: cum se dezvoltă embrionul, cu ce viteză se divide, cât de corect se formează structurile sale și dacă a venit momentul în care este pregătit pentru transfer sau crioconservare.
Dar există lucruri pe care nici cel mai experimentat embriolog nu le poate vedea cu ochiul liber.
Primele ore: a avut loc fertilizarea?
Munca embriologului începe cu mult înainte ca embrionul să ajungă să semene cu imaginile de blastociști pe care pacienții sunt obișnuiți să le vadă. După fertilizare, specialistul evaluează dacă aceasta a avut loc în mod normal. Unul dintre semnele-cheie este apariția celor doi pronuclei — matern și patern. Acesta este unul dintre primele momente în care laboratorul primește confirmarea că dezvoltarea unui nou embrion a început.
Apoi începe ceea ce, pentru pacienți, se transformă adesea în câteva dintre cele mai lungi zile de așteptare.
În a doua zi, embrionul începe deja să-și spună povestea
Embrionul începe să se dividă: o celulă devine două, apoi patru, opt… Însă embriologul nu numără pur și simplu celulele. El evaluează ritmul și modul de diviziune, simetria blastomerelor, gradul de fragmentare și alte caracteristici morfologice. Important nu este doar câte celule sunt vizibile la un anumit moment, ci și dacă dezvoltarea corespunde stadiului așteptat.
De aceea, doi embrioni care pentru o persoană fără pregătire de specialitate par aproape identici pot fi foarte diferiți pentru un embriolog.
Ziua a cincea: momentul marii selecții
În jurul zilei a cincea sau a șasea, o parte dintre embrioni ajung la stadiul de blastocist. Structura lor este deja mult mai complexă. Embriologul evaluează gradul de expansiune a blastocistului, masa celulară internă, din care se va dezvolta ulterior embrionul, și trofectodermul — celulele care vor participa la formarea placentei.
De aici provin acele notații care par misterioase pentru pacienți, precum 4AA, 4AB sau 5BB. Ele nu reprezintă o „notă pentru viitorul copil”. Sunt o modalitate de laborator de a descrie cum arată un anumit blastocist în această etapă de dezvoltare. Și aici începe partea cea mai interesantă.
Un embrion care arată foarte bine nu înseamnă neapărat un embrion sănătos genetic
La microscop, embriologul vede morfologia — adică modul în care embrionul arată și se dezvoltă. Însă nu poate privi pur și simplu un blastocist și determina numărul cromozomilor săi.
Un embrion cu o morfologie excelentă poate avea anomalii cromozomiale. Și invers, un blastocist care nu a primit cel mai înalt scor morfologic poate fi euploid.
De aceea, o fotografie frumoasă a embrionului nu trebuie privită ca fiind „pașaportul său genetic”. Pentru obținerea informațiilor despre statutul cromozomial se folosesc metode separate, inclusiv PGT-A, atunci când există indicații corespunzătoare și a fost luată o decizie clinică în acest sens.
Poate embriologul să vadă viitorul copil?
Nu. Și aceasta este, probabil, una dintre cele mai importante limite ale embriologiei moderne. La microscop nu pot fi văzute viitorul caracter, abilitățile, inteligența sau persoana cu care va semăna copilul. De asemenea, nu se poate garanta că embrionul cu cea mai bună evaluare de laborator va duce obligatoriu la o sarcină. Embriologul lucrează cu probabilități și caracteristici biologice, nu cu predicții despre viitor.
Prin urmare, expresia „cel mai bun embrion” nu înseamnă de fapt „viitorul copil perfect”, ci un embrion care, conform criteriilor disponibile în acel moment, prezintă caracteristici ce îi ajută pe medici și embriologi să stabilească strategia ulterioară.
În spatele unei singure fotografii se află cinci zile de observație
Atunci când viitorii părinți primesc fotografia blastocistului lor, ei văd un singur cadru. Embriologul vede mult mai mult — o poveste care a început cu un ovocit fertilizat și care, în doar câteva zile, a trecut prin zeci de diviziuni celulare și transformări biologice complexe.
Și poate că tocmai aceasta este una dintre cele mai fascinante părți ale medicinei reproductive: acolo unde pacientul vede un punct minuscul la microscop, embriologul citește deja primele pagini ale poveștii unei potențiale noi vieți.