7 dintre cele mai costisitoare greșeli în tratamentul infertilității
În tratamentul infertilității, cea mai costisitoare etapă s-ar putea să nu fie procedura FIV. Uneori, mult mai scumpe sunt lunile sau chiar anii petrecuți urmând un tratament fără o strategie clară.
Repetarea acelorași încercări, amânarea schimbării tacticii sau încercarea de a „îmbunătăți” parametri care sunt deja limitați semnificativ de vârstă — toate acestea pot costa nu doar bani, ci și cea mai valoroasă resursă din medicina reproductivă: timpul.
1. Ani de tratament fără un diagnostic precis
„Mai încercăm câteva luni” pare inofensiv până când câteva luni se transformă în câțiva ani. Stimulările, medicamentele și încercările repetate nu ar trebui să înlocuiască un diagnostic complet.
Este important să se înțeleagă ce anume împiedică apariția sarcinii: rezerva ovariană, calitatea ovocitelor, factorul masculin, starea uterului și a trompelor uterine, factorii genetici sau o combinație a mai multor cauze.
2. Evaluarea situației doar pe baza AMH
AMH a devenit atât de cunoscut, încât uneori este perceput aproape ca un „test al șanselor de a rămâne însărcinată”. În realitate, acesta ajută în primul rând la evaluarea rezervei ovariene și la estimarea răspunsului ovarelor la stimulare.
Un nivel ridicat de AMH nu garantează ovocite de calitate, iar un nivel scăzut nu înseamnă, în sine, imposibilitatea absolută de a obține o sarcină. Rezultatul trebuie evaluat împreună cu vârsta, analiza FSH, alți parametri hormonali și istoricul reproductiv.
3. Repetarea FIV fără a identifica motivul eșecurilor
O singură încercare nereușită nu determină încă prognosticul. Dar dacă eșecurile se repetă, reluarea aceluiași scenariu din nou și din nou este o strategie discutabilă.
Este important să fie analizat ciclul precedent: câte ovocite mature au fost obținute, cum a avut loc fertilizarea, până în ce zi s-au dezvoltat embrionii, care a fost calitatea acestora și ce s-a întâmplat după transfer. Uneori, analiza detaliată a unei încercări anterioare oferă mai multe informații decât repetarea aceleiași proceduri.
4. Încercarea de a „câștiga timp” după 40 de ani
În multe domenii ale medicinei, câteva luni nu schimbă aproape nimic. În medicina reproductivă, după vârsta de 40 de ani, situația este diferită.
Odată cu vârsta scade nu doar numărul ovocitelor disponibile, ci și proporția embrionilor cu un profil cromozomial normal. Prin urmare, amânarea continuă a unei decizii în speranța că mai întâi organismul va fi „îmbunătățit” și abia apoi va începe tratamentul poate influența semnificativ șansele de succes.
5. Considerarea ovocitelor donate drept un eșec
Uneori, pacientele trec prin numeroase cicluri FIV cu propriile ovocite nu pentru că prognosticul rămâne favorabil, ci pentru că nu sunt pregătite psihologic să ia în considerare donarea.
Însă scopul medicinei reproductive nu este efectuarea unui număr maxim de proceduri. Scopul este găsirea unei căi către nașterea unui copil. Atunci când potențialul propriilor ovocite este extrem de scăzut, trecerea la timp la ovocite donate poate schimba semnificativ prognosticul.
6. Ignorarea factorului masculin
Tratamentul infertilității începe încă destul de des cu o listă lungă de investigații pentru femeie, în timp ce evaluarea factorului masculin este amânată „pentru mai târziu”. Aceasta este o greșeală.
Calitatea spermatozoizilor influențează direct fertilizarea și dezvoltarea embrionului. De aceea, sănătatea reproductivă a ambilor parteneri trebuie evaluată în paralel, nu succesiv.
7. Alegerea clinicii doar în funcție de prețul unei singure proceduri
Un ciclu FIV mai ieftin nu înseamnă întotdeauna un tratament mai ieftin per total. Contează nu doar costul transferului sau al stimulării, ci întreaga strategie: diagnosticul, laboratorul, activitatea embriologilor, numărul de încercări necesare, procedurile suplimentare și ceea ce se întâmplă după un ciclu nereușit.
La BioTexCom, lucrul cu pacienții care au trecut deja prin încercări FIV nereușite sau care se confruntă cu forme complexe de infertilitate începe cu evaluarea întregului istoric reproductiv și alegerea strategiei ulterioare — de la FIV cu ovocite proprii sau donate până la programe de maternitate surogat, atunci când există indicații.
Cea mai costisitoare greșeală în tratamentul infertilității nu este o încercare nereușită. Eșecurile sunt posibile chiar și atunci când strategia a fost aleasă corect. Mult mai periculos este să pierzi timp urmând o strategie care nu mai corespunde situației tale reproductive. Uneori, decizia corectă nu este să faci încă o încercare, ci să alegi la timp o altă cale.
