Greutățile sarcinii pentru fericirea altora!
( Povestirea unei mame purtatoare, cum aceasta a aflat de sarcină și până la momentul nașterii)
Dacă e să le luăm la rând, atunci pot să vă spun că pentru naștere m-am pregătit meticulos și aici m-au ajutat foarte mult medicii. Medicii, analizele, investigațiile ș.a.m.d. Cred că toți cunosc cum semința fermecată ajunge acolo unde trebuie. Referitor la această întrebare, medicii au dat dovadă de cel mai mare profesionalism și responsabilitate – transferul a avut loc în ziua în care embrionul era în faza cea mai bună, iar pentru crearea acestuia au fost selectate cele mai calitative celule. Și, într-un final, am aflat că sunt însărcinată.
Inițial mi-am făcut un test, după care am făcut o ecografie. Mi-au arătat un punct pe ecran și mi-au zis că acesta este viitorul copilul, pe care trebuie să-l aduc pe lume în totalitate sănătos.
După, au fost luni întregi de așteptate, analize și ecografii planificate, vizite la medic. Data nașterii mi-a fost stabilită pe 22 iunie, însă, copilul se gândea altfel. M-au anunțat la care maternitate voi naște și mi-au oferit întregul program de instruire. Îmi amintesc bine că în ziua când am fost adusă la maternitate, totul a fost bine, fără probleme. M-am culcat, dar mult timp nu puteam să adorm, în general, ultima lună am avut insomnii. Nu puteam să-mi găsesc locul încă mult timp, dar când am coborât să beau ceva, mi s-au rupt apele. Am fost transportată la maternitate. Nu am avut deloc contracții.
În timpul controlului s-a constatat că nu am deschidere, uterul nu dorea să-l lase pe bebeluș să se ivească. Am fost transferată într-un salon special, mi-au zis să încerc să mă calmez. Îmi amintesc că în coridor alte femei strigau, eu nu vroiam să strig. Contracții așa și nu am avut. Nu pot să zic că nu le aveam deloc, dar nu erau așa cum trebuie să fie. După, mi-au pus picurătoare, ceea ce nu a schimbat starea de lucruri. Tensiunea era scăzută, 80/60. În decursul unei nopți, uterul s-a deschis doar cu 4 cm. Contracții deloc. În rezultat, mi-au dat un medicament special și uterul s-a deschis până la 6 cm. Medicul a spus că trebuie să nasc prin cezariană, dat fiind faptul că apele deja s-au rupt, dar să nasc pe cale naturală este imposibil.
Venă… ac… anestezie… ultimile gânduri: mă voi trezi, iar copilul va fi deja împreună cu părinții săi fericiți. Îmi amintesc momentul când îmi reveneam după operație. Îmi simțeam fiecare părticică a corpului, dar nu puteam să mișc nici măcar un deget. A fost groaznic. După, am fost transferată în salon. Mi-am revenit în totalitate de la anestezie și mă simțeam bine. Copilul de asemenea se simțea bine cu toate că a stat câteva zile în incubator. Când ne-am văzut cu părinții biologici, aceștia erau în al noulea cer de fericire și nu conteneau să-mi mulțumească. Fetița, mică cât un degețel fosăia cu degetul în gură era copia tătălui.
Părinții cărora le-am ajutat să devină o familie în adevăratul sens al cuvântului, au finalizat toate procedurile ce țin de acte și peste două săptămâni s-au întors acasă. Prima perioadă am fost în depresie, fiindcă nu o să mai văd copilul pe care l-am născut niciodată și nici pe părinții acestuia. Dar, cu timpul m-am resemnat, acum mă simt mândră că având familia mea am putut să ofer această binecuvântare și altora.
