Maternitatea surogat: ajutor sau exploatare?
Probabil că nicio tehnologie medicală modernă nu stârnește atât de multe controverse precum maternitatea surogat. Pentru unii, aceasta este un simbol al compasiunii și o șansă de a aduce pe lume un copil acolo unde natura s-a dovedit neputincioasă. Pentru alții, este un exemplu al modului în care corpul uman devine obiectul unui contract.
Cine are dreptate? Interesant este faptul că, deși programele de maternitate surogat există de zeci de ani, societatea încă nu poate oferi un răspuns clar. Poate însă că problema nu constă în tehnologie, ci în faptul că, de cele mai multe ori, o privim doar dintr-o singură perspectivă.
De ce vorbesc oamenii despre exploatare?
Atunci când criticii folosesc termenul „exploatare”, ei invocă, de regulă, câteva argumente principale. Primul este motivația financiară. Se spune că o femeie acceptă să poarte o sarcină doar pentru bani.
Al doilea argument îl reprezintă riscurile pentru sănătate. Sarcina și nașterea implică întotdeauna anumite riscuri medicale, chiar și atunci când evoluează fără complicații.
Al treilea este aspectul psihologic. Unii sunt convinși că femeia se atașează inevitabil de copilul pe care îl poartă timp de nouă luni și că despărțirea de acesta după naștere este traumatizantă.
La prima vedere, aceste argumente par logice. Dar sunt ele suficiente pentru a afirma că toate programele de maternitate surogat reprezintă o formă de exploatare?
Să privim acum și cealaltă față a lucrurilor
În fiecare an, mii de femei aleg în mod voluntar să devină donatoare de sânge. Își dedică timpul, trec prin investigații medicale și ajută persoane pe care nu le cunosc. Mii de oameni devin donatori de măduvă osoasă. Unii acceptă chiar să doneze un rinichi unei persoane apropiate. Aproape nimeni nu numește aceste gesturi exploatare. De ce? Pentru că elementele esențiale sunt caracterul voluntar, informarea corectă și alegerea conștientă. Exact aceste principii stau și la baza programelor moderne de maternitate surogat.
Poate o femeie să ia singură o astfel de decizie?
Această întrebare rămâne adesea fără răspuns în dezbaterile publice. Atunci când o persoană decide să devină militar, salvator sau pompier, ea acceptă în mod conștient riscurile implicate. La fel, un sportiv care urcă într-un ring profesionist cunoaște posibilele consecințe.
Când o femeie decide să devină mamă surogat după ce a trecut prin evaluări medicale, consultații cu medici și psihologi, ea ia, de asemenea, o decizie proprie. De ce, într-un caz, respectăm dreptul unei persoane de a decide asupra propriului corp, iar în celălalt începem să ne îndoim de capacitatea ei de a face o alegere conștientă?
În realitate, exploatarea există. Dar nu acolo unde este căutată de obicei
Adevărata problemă apare atunci când programele funcționează fără control. Agențiile ilegale, lipsa supravegherii medicale, clauzele contractuale ascunse sau presiunea psihologică pot conduce la încălcarea drepturilor femeii. În schimb, în clinicile moderne autorizate există reguli clare. Înainte de a fi acceptată în program, candidata trece printr-o evaluare medicală completă:
- beneficiază de consiliere psihologică;
- este evaluată starea sa de sănătate;
- sunt întocmite contractele juridice necesare.
Femeia are dreptul să renunțe la participare înainte de începerea programului. Toate aceste măsuri există tocmai pentru a reduce la minimum orice formă de constrângere.
Ce spun chiar mamele surogat despre experiența lor?
Această întrebare este rareori adresată în cadrul dezbaterilor publice. Cu toate acestea, studiile sociologice și numeroasele interviuri evidențiază o tendință interesantă. Multe mame surogat își descriu experiența nu ca pe o „vânzare a sarcinii”, ci ca pe o oportunitate de a ajuta o altă familie să trăiască aceeași bucurie pe care ele însele au cunoscut-o deja. Multe femei spun, după încheierea programului, că sunt mândre de contribuția lor la viața altor oameni.
Desigur, și compensația financiară este importantă. Nu este nimic surprinzător în acest lucru. O persoană primește o remunerație pentru timpul investit, efortul fizic, responsabilitatea și restricțiile pe care le presupune sarcina. Compensația, prin ea însăși, nu face ca un gest altruist să fie mai puțin valoros.
Are copilul de suferit?
Un alt mit răspândit este că un copil ar suferi o traumă psihologică pentru că a fost purtat de o altă femeie. Totuși, datele științifice actuale nu confirmă existența unei astfel de legături. Dezvoltarea emoțională a copilului este influențată în primul rând de mediul plin de iubire, grijă și siguranță în care crește după naștere, și nu de modul în care a venit pe lume.
Pentru copil contează părinții care îl iubesc, îl cresc și își asumă responsabilitatea pentru viitorul său.
Concluzie
Orice tehnologie medicală poate fi utilizată atât în mod responsabil, cât și iresponsabil. Acest lucru este valabil pentru transplantul de organe, donarea de sânge, tehnologiile de reproducere asistată și maternitatea surogat. De aceea, întrebarea esențială nu ar trebui să fie „Este maternitatea surogat o formă de exploatare?”, ci „Sunt protejate drepturile tuturor participanților la program?”.
Atunci când răspunsul este „da”, maternitatea surogat încetează să mai fie un subiect de controversă și devine ceea ce medicina modernă și-a propus să fie: o modalitate de a ajuta oamenii care, altfel, nu ar fi avut niciodată șansa de a deveni părinți.
