Maternitatea surogat – părinți cu orice preț? Prețul emoțional și financiar

Lansat în aprilie anul trecut pe rețelele de socializare, video-ul cu zeci de bebeluși, a stârnit un protest internațional – și a reluat dezbaterea maternității surogat.

Ucraina: centrul european al maternității surogat

Clipul video a fost filmat de către BiotexCom, cea mai mare agenție de servicii de reproducere asistată medical din Ucraina. Acesta a arătat zeci de copii în rânduri de pătuțuri la Kyiv, născuți din mame surogat din Ucraina.

Din cauza restricțiilor de călătorie din cauza COVID-19, părinții acestora, care provin în mare parte din diferite țări din întreaga lume – nu le-au putut lua timp de câteva săptămâni și, în unele cazuri, chiar luni.

Agenția înregistrează peste 300 de nașteri pe an; viitoarele mame surogat aplică în fiecare zi.


Clipul video al Bio Tex Com cu rânduri de bebeluși în pătuțurile lor din Kyiv a provocat controverse

Chiar dacă criticii săi o clasează ca fiind o fabrică pentru copii, proprietarul companiei, Albert Tochilovsky, care s-a confruntat cu mai multe investigații judiciare, declară fără remușcări:

„O mulțime de țări au interzis fertilizarea in vitro. Iar acum spun că până în 2025, fiecare al treilea copil se va naște din eprubetă.”

„Intrăm în economia postindustrială. Maternitate surogat, cipuri conectate la creier: acesta este viitorul.”
„Unele cupluri aleg sexul bebelușului. Lucrul acesta este interzis în multe țări din Uniunea Europeană, dar aici nu avem limite.”

„Sperăm că legea va permite îmbunătățirea tehnologiei, cum ar fi CRISPR pentru a alege culoarea ochilor sau alte anumite calități ale copilului.”

Maternitatea Surogat este strict interzisă în opt țări europene, totodată este tolerată în unele, pur și simplu din cauza lipsei la momentul actual a unor legi relevante. Aceasă practică este legală în Regatul Unit și Grecia, atâta timp cât se face pe bază necomercială. Ucraina, împreună cu Rusia, este una dintre puținele țări în care surogatul comercial este legal.

Mai puțin costisitoare decât în Statele Unite, destinația de referință pentru această practică, maternitatea surogat internațională din Ucraina a câștigat teren pe piața globală, care este estimată la aproximativ 5 miliarde de euro. În ultimii cinci ani, peste 4000 de copii s-au născut datorită maternității surogat în Ucraina, 90% dintre ei având părinți străini.


„Intrăm în economia postindustrială. Surogatul gestațional, cipuri conectate la creier: acesta este viitorul.ˮ Albert Tochilovsky, BioTexCom, Euronews

„Încălcarea drepturilor”

Mykola Kuleba, Comisarul președintelui Ucrainei pentru drepturile copilului, este îngrijorat de faptul că situația respectivă încalcă drepturile mamelor surogat, precum și ale copiilor:

„Ucraina a devenit un supermarket pentru surogatul gestațional.
„Copilul devine deja o marfă, iar femeia este un incubator care trebuie să poarte acest produs pentru altcineva.
„Dacă în timpul sarcinii, clienții decid că nu mai vor copilul, mama surogat trebuie să facă avort. Dacă nu se supune, trebuie să returneze toate costurile.
„Dacă acesata dă naștere copilului și clienții nu vor să-l ia, trebuie să dea copilul la orfelinat, pentru că nu are drepturi asupra acestuia.”

Experiență de surogat gestațional pozitivă

Cu toate acestea, Olga Kitsena, o mamă surogat din orașul ucrainean Vinnitsya, ne spune povestea pozitivă a experienței sale.
Antrenoare sportivă și campioană la culturism, ea a fost mamă surogat pentru un cuplu chinez, fiul căruia a fost născut în iulie.
Ea insistă că nu s-a simțit în nici un fel exploatată și menționează că asistența medicală a fost impecabilă.

Olga spune că maternitatea surogat a fost o modalitate pentru ea de a-și schimba propria viață și viața fiicei sale de 13 ani:

„Am intrat în program (maternitate surogat) pentru a nu mai trăi cu mama și pentru a-mi cumpăra o casă mică. Pentru a face lucrul acesta, ar fi trebuit (în caz contratr) să lucrez foarte mult timp sau să merg și să lucrez în străinătate.

„Nu am vrut să-mi las copilul în urmă cu bunica ei sau cu altcineva, de aceea nu am stat mult pe gânduri și am ales să intru într-un program de maternitate surogat.”

„La început, am făcut-o pentru bani, este adevărat.”
„Dar, odată ce am rămas însărcinată, am simțit că creez o familie pentru cineva. Și gândurile mele s-au schimbat. Banii sunt buni, dar a oferi cuiva viață este cu mult mai bun.ˮ

Când a fost întrebată dacă i-a fost dificil să se despartă de bebeluș după ce l-a purtat timp de nouă luni, nu a ezitat o clipă:
„Am înțeles de la bun început că copilul va trebui dat.”

„Prin urmare, nu au existat sentimente materne, emoții, pe tot parcursul sarcinii. Am propriul meu copil pe care îl iubesc și pentru care am emoții.
Exista doar simțul responsabilității. Că am purtat copilul altcuiva de 9 luni și că trebuie să trec peste. Bineînțeles că este foarte drăguț când îl vezi acest copilaș mic, este foarte emoționant… Dar am înțeles că acest copil era al altcuiva. Că a avut tată și mamă.ˮ

„Mama a dat o nouă viață, cred că acest lucru este minunat! Este un lucru pozitiv pentru mine, sunt mândră de mama meaˮ, adaugă zâmbind fiica ei Alisa.


Mama surogat ucraineană Olga Kitsena (stânga) în imagine cu fiica ei Alisa. Olga spune că experiența ei de surogat gestațional a fost foarte pozitivă Euronews

Costul financiar al maternității surogat

Agenții imobiliari francezi Celine și Maxence Roussel sunt unul dintre numeroasele cupluri care s-au orientat către Ucraina în eforturile lor de a avea un copil prin intermediul unei mame surogat. După ce au descoperit infertilitatea lui Celine, cuplul a încercat ani de zile să aibă un copil cu ajutorul tehnicilor de reproducere asistată și au apelap la maternitatea surogat ca fiind ultima soluție. Au luat un împrumut, astfel încât să își poată permite costurile totale cuprinse între 60-70000 de euro.

Maxence spune că este un proces mult mai riguros față de cum pot să creadă unii oameni:
„Oricine care își imaginează că, indiferent de situație, trebuie doar să plătești și asta este suficient pentru a obține un copil, nu este deloc așa.

„Chiar nu este. Trebuie să aveți într-adevăr o problemă reală și motive medicale pentru a vă permite să accesați programele de surogat gestațional în Ucrainaˮ.

Celine este de acord:
„Pentru (soțul meu) cel care își donează sperma, există un control de sănătate, iar pentru mine trebuie să existe un certificat medical care să ateste că sunt infertilă și că nu pot avea un copil.
„Am impresia că uneori oamenii cred că copilul cuiva este furat.

„Acest lucru este complet fals. Pentru că, deși mama surogat poartă copilul, acesta nu este în niciun caz al ei. Nu este mama în niciun fel, deoarece nu are legătură geneticăcu ea.ˮ

„Fie sunt folosite ovocitele mamei biologice atunci când este posibil, fie de la o donatoare atunci când este nevoie de o donatoare. Dar nu sunt ovocitele ei proprii (ale mamei surogat).”

„Pentru mine, maternitatea surogat este o tehnică ca oricare alta. Există femei care se nasc fără uter sau cu anomalii uterine grave.”

„De ce ar trebui penalizați, atunci când pot fi ajutate alte cupluri sau femei care au probleme cu calitatea ovocitelor sau bărbații care au probleme cu calitatea spermei?”

Dar adversarii acestei practici insistă asupra faptului că acest lucru este exploatator și nu se simt confortabil cu ceea ce consideră a fi o provocare pentru părinții tradiționali.


Protestatarii împotriva surogatului gestațional în Paris, martie 2020 Euronews

Frydman respinge maternitatea surogat

Profesorul René Frydman, cel mai faimos ginecolog din Franța, se numără printre acești oponenți. El a supravegheat primul copil născut în Franța prin fertilizare in vitro în urmă cu aproape patru decenii și, de asemenea, a luptat pentru drepturile femeilor singure și ale cuplurilor lesbiene de a avea acces la tehnologiile reproducerea asistată medical.

Însă acesta consideră că surogatul gestațional constituie o linie roșie care nu ar fi trebuit trecută:
„Pentru cineva ca mine care a asistat mii de nașteri, persoana care naște este mama.
„Iar când intri într-un sistem de tranzacționare, aceasta înseamnă o organizație, intermediari – ci exploatare.”
„Așadar, prefer să-mi concentrez eforturile asupra îmbunătățirii tehnicilor de reproducere asistată și a cercetării medicale, astfel încât să existe o rată a infertilității mai scăzută.”

Profesorul Frydman spune că știința nu poate și nu ar trebui să rezolve totul:
„Nu poți supraevalua genetica. Nu avem întotdeauna răspunsul și nu putem oferi răspunsuri tuturor, dincolo de toate principiile.
„40% dintre cuplurile care vin la noi, nu vor avea niciodată copilul pe care și-l doresc atât de mult.
„De asemenea, trebuie să acceptăm faptul că nu putem face nimic cu orice preț.
„Cercetările sunt în curs, de exemplu, dezvoltăm transplantarea de uter.
„Nu va fi o soluție pentru toată lumea, este complicat. De unde vine uterul? Cine îl donează? Procesul acesta nu este ușor, dar cel puțin nu va fi implicată nicio afacere.ˮ


„Persoana care naște este mama. Și când intri într-un sistem de tranzacționare, înseamnă o organizație, intermediari – ci exploatare.ˮ Euronews

Interzicerea poiectului de lege privind bioetica

În proiectul de lege francez privind bioetica adoptat recent, nu există nicio revizuire a interzicerii surogatului internațional în țară. Însă un amendament confirmă obligația pentru cei care sunt denumiți „părinți de intenție”, și care nu au nicio legătură biologică cu copilul lor născut prin intermediul surogatului gestațional în străinătate, să treacă printr-o procedură de adopție pentru a deveni părinți legali.

Sylvie și Dominique Mennesson au luptat timp de 19 ani pentru a fi recunoscuți drept părinții legali ai fiicelor lor gemene, născute de o mamă surogat în Statele Unite. Certificatul de naștere american al copiilor lor nu a fost recunoscut de instanțele franceze, deoarece Sylvie, care suferea de infertilitate, a recurs la donarea de ovocite.

Sylvie consideră că acest lucru este discriminatoriu:
„A spune că singura mamă posibilă este cea care naște, ne întoarce cu secole în urmă.
Face nașterea sacră, în detrimentul creșterii copiilor, dorinței de a avea copii, a asista la naștere, a ceea ce se numește mamă de intențe. Iar asta pentru noi nu a fost acceptabil.ˮ

A fost nevoie de ani de proceduri judiciare și o hotărâre împotriva Franței din partea Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru ca cea mai înaltă instanță franceză a țării să recunoască în cele din urmă cuplul ca părinți legali.

Copii fantomă ai Republicii

Zeci de așa-ziși părinți de intenție au beneficiat de atunci de transcrierea completă a certificatelor de naștere ale copiilor lor născuți în străinătate prin surogatul gestațional, dar noul proiect de lege ar putea face adopția din nou obligatorie.

„Este o încercare de a pedepsi copiii”, spune Dominique, „de a-i face pe oameni să creadă că lucrul acesta îi va împiedica pe oameni să plece în străinătate.

„Aceștia cred că este un factor de descurajare”, adaugă Sylvie. „De fapt, nu este deloc descurajant, deoarece oamenii, când vor copii, sunt gata să urce peste munți și stânci, vor face orice pentru asta.

Ceea ce contează sunt drepturile copiilor. Nu este normal ca acestea să fie discriminate.
Copiii noștri sunt numiți de ani de zile copii fantomă, fantomele Republicii.
Erau aici, dar nu erau și aceștia nu existau nicăieri în nici o evidență.
Iar lucrul acesta complică viața de zi cu zi.ˮ

Oferirea unui cadru juridic pentru surogatul gestațional care ar putea proteja toate părțile implicate este scopul unui grup mare de semnatari francezi într-un apel comun.
Unul dintre ei este Genevieve Delaisi de Parseval, psihanalist și expert în bioetică.

Ea spune că modelul tradițional de părinți trebuie să fie reconsiderat:

„Societatea noastră se schimbă constant. Cu toate acestea, există un blocaj în procreație.
„Trebuie să ne ajutăm contemporanii, astfel încât acești copii să se nască în cele mai bune condiții posibile.
„Cred că ceea ce contează pentru un copil este faptul că e dorit, că e respectat ca individ. Și că toți cei implicați sunt respectați, inclusiv surogatele.
„Nu ar trebui să existe nicio confuzie între celulele reproductive și subiectul uman. Psihanalistului nu îi pasă de celulele reproductive. Subiectul uman este cel ce conteză mai mult.ˮ

Finalul fericit pentru Andrea și Gianni

În Italia, maternitatea surogat este, de asemenea, interzisă. Asta a însemnat o călătorie complicată pentru un cuplu gay, Andrea Simone și Gianni Tofanelli care locuiesc la Milano cu fiica lor de 6 ani, Anna.
Andrea și Gianni s-au căsătorit în Statele Unite în 2013, înainte ca uniunile civile să fie permise în țara lor de origine. Tot în SUA au reușit să-și întemeieze o familie, prin intermediul surogatului gestațional.
Andrea spune că a fost realizarea visului lor de a avea o familie:
„Dacă cineva m-ar întreba care a fost cea mai frumoasă zi din viața mea, aș spune pe 2 august 2014, când ea s-a născut.
„În cele din urmă, ne-am îndeplinit visul de a deveni o familie cu drepturi depline”.


A fost nevoie de un an de luptă juridică pentru ca Andrea Simone și Gianni Tofanelli să fie recunoscuți ca fiind părinții fiicei lor Anna LUSA

A durat un an de bătălii legale pentru ca Andrea și Gianni să obțină transcrierea certificatului de naștere al fiicei lor, recunoscându-i pe amândoi drept părinți legali ai Anei în 2018.

Gianni spune că, în ciuda finalului lor fericit, își dă seama că există familii care nu au fost la fel de norocoase:

„Există încă sentințe care sunt în curs de revizuire de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deoarece situații precum a noastră sunt înghețate în acest moment.
„Asta înseamnă că există copii care au doi părinți în viața reală, în viața lor socială, în ochii colegilor de școală, ai vecinilor, ai tuturor – dar aceștia nu sunt recunoscuți legal.
„Ceea ce vreau să subliniez, de asemenea, este că copiii ca ai noștri sunt foarte doriți. Desigur, copiii născuți în mod natural pot fi iubiți la fel de mult.
„Dar copiii noștri se nasc ca urmare a unei alegeri foarte puternice, care se confirmă zi de zi. Nu există nicio îndoială, puterea sentimentului, dăruirea este maximă.ˮ

Anna își cunoaște bine povestea familiei, dar într-o zi va putea citi o carte pe care Andrea a scris-o despre experiența lor, intitulată „Doi bărbați și un leagăn”.
Andrea spune că a scris-o pentru a schimba mentalitățile, dar mai ales, pentru ca Anna poată avea într-o bună zi toate informațiile despre originile ei și primii 6 ani din viața familiei sale.
„Vreau ca într-o zi să poată citi și înțelege povestea ei”.
Cred că cel mai important lucru este să-i transmită cât mai multă dragoste posibil. Cel mai important mesaj pe care vrem să-l transitem, este că familia noastră este plină de dragoste.ˮ

Sursa:
https://www.euronews.com/2020/09/25/surrogacy-parenthood-at-any-cost-the-emotional-and-financial-price